De ce o revistă de antropologie urbană?
Pe plan naţional sunt puţine sau chiar lipsesc contribuţiile teoretice, sintezele cu orizont teoretizant. Este de remarcat nevoia de sinteză fie de prim plan fie de plan secund. Aceste sinteze sunt ca nişte « cărămizi sau trepte », spre cunoaşterea omului, dar câtă vreme nu există un proiect recunoscut de toţi, cu toate eforturile de cercetare care se fac, uneori remarcabile, nu se poate ajunge decât la « pavarea » selectivă cu aceste « cărămizi » a unei sau mai multor alei izolate fără legătură una cu alta şi pe care nu le cunosc toţi. Să reţinem şi să reacţionăm corespunzător aşadar la lipsa de coerenţă şi de conjugare care motivează impresionantul proces de expansiune al antropologiei şi care este o necesitate reală a zilelor noastre.
Pe de altă parte, este stringentă nevoia unor sinteze asupra coordonatelor spaţiului urban românesc, dintr-o viziune nu doar descriptivă ci deopotrivă prescriptivă, în scopul evidenţierii paralelismelor culturale cu Europa, a rezervelor de dezvoltare urbană, a deficienţelor ce se cuvin cunoscute şi studiate în vederea depăşirii lor. Proiectul nostru editorial îşi doreşte să ofere soluţii de regenerare economică şi socială(urbană), precum şi de remodelare morală (individuală şi colectivă). În plus, astfel de soluţii pot deveni factori activi de modificare a mentalităţilor deficitare (în creştere), manifestate la toate segmentele de vârstă (copii, tineri, adulţi şi oameni în vârstă), determinate de impactul brutal al schimbărilor din ultimii 20 ani.
O autentică cercetare antropologică are nişte trăsături specifice între care poate că cea mai importantă este raportarea la condiţia umană, individuală sau colectivă, iniţială, originară. A urmări devenirea de la acea condiţie până astăzi, sau până la un moment dat, a înţelege ce s-a întâmplat, a pune în evidenţă sensurile devenirii şi eventual a putea anticipa, pe această bază, la ce ne putem aştepta, înseamnă a face antropologie.
Cum dobândim înţelegerea antropologică şi accesul la semnificaţia antropologică? Numai aşa cineva poate susţine că este antropolog şi face antropologie. Structura mai mult sau mai puţin fină şi complicată a cauzelor şi efectelor care duc la diversitatea umană, la schimbările care sunt uneori evoluţie, este format din factori atât biologici cât şi culturali, ori micşti, pentru a căror recunoaştere e nevoie de stăpânirea unor cunoştinţe care nu cunosc graniţe.
Antropologia urbană ocupă o secvenţă din antropologia generală şi priveşte grupurile umane, sau indivizii care trăiesc în condiţii urbane. Procesul de urbanizare este un proces antropologic prin care se produce o schimbare importantă în continua devenire a speciei noastre. Antropologia urbană cuprinde şi tot ce se modifică prin trecerea de la rural la urban şi urmăreşte nobila aventură umană mai departe în urbanizare, industrializare, post industrializare, până la societatea informatizată care este abia la început. Şi care va înregistra în timp mutaţii, oricum mici schimbări în condiţia omului.
Timpul şi spaţiul au fost totdeauna marile provocări pentru om. Omul a depus eforturi neîncetate să domine atât spaţiul cât şi timpul. Ce a făcut cu timpul economisit, ce a câştigat de pe urma faptului că în loc de două ore ca să parcurgă o distanţă a cheltuit numai o oră, nu se ştie. Am greşi spunând că nu a făcut nimic, că a risipit timpul câştigat.
Revista de antroplogie urbană trebuie să fie pregătită să semnaleze şi să anticipeze problemele care vor apărea în spaţiul urban, şi să aibă soluţii pentru rezolvarea lor. Cu alte cuvinte să fie un proiect cu orientare spre viitor, valorizând însă etapele trecutului prin simptomele prezentului.
Adrian Majuru
