Liu Huaqing și dominația maritimă a Chinei în secolul XXI

Amiralul Liu Huaqing avea un plan de a crea o marină chineză care să domine oceanele în secolul XXI.Deoarece acest plan este în curs de realizare, este urgent să fie cunoscut. Un interviu cu principalul său biograf, Xiaobing Li.Istoria a reținut despre Liu Huaqing că a fost principalul comandant responsabil de operațiunile de reprimare din Piața Tian’anmen în 1989. În ce măsură este el, în realitate, figura centrală pentru a înțelege strategia maritimă chineză și, prin extensie, noua natură geopolitică a Partidului Comunist Chinez?Xiaobing Li - Deși rămâne ...

Citește tot articolul

Social

Focuri

Uraganul Irma, nici primul, nici ultimul, nici cel mai devastator, a dus confruntarea mediatică dintre adepții încălzirii globale și ...

Află mai multe
Cultural

Dimitrie Gusti, ...

În ciuda unei activității științifice bogate și a sprijinirii diplomației culturale românești prin coordonarea pavilionului României din ...

Află mai multe

Articole evidențiate pe Estica

Cărţile Estului (XXI) Campionul samizdatului

Să fii evreu fără conştiinţă talmudică, să fii o „legumă” a sistemului şi dependent de votcă, să fii cotropit de lene intelectuală, să nu-ţi pese dacă destinul ţi-e potrivnic sau nu, înseamnă să fii un înfrânt. Un înfrânt fără patos, inert, dar chinuit totuşi de o surdă durere existenţială, de junghiuri trecătoare. Indiferent de circumstanţe, pilula comunismului se înghite de regulă cu votcă, sistematic, cu cât mai multă votcă. Dar insolitul leac nu-i, ...

Secretul degenerării

Oricine a ajuns să respingă mitul raţionalist al “progresului” şi al interpretării istoriei ca o dezvoltare pozitivă fără întrerupere a umanităţii se va găsi condus în mod gradual către viziunea lumii care era comună tuturor marilor culturi tradiţionale, şi care are în centrul său memoria unui proces de degenerare, de lentă întunecare, sau de cădere a unei lumi anterior mai elevată. Dacă pătrundem mai profund în interiorul acestei noi (şi străvechi) ...

Despre cartea lui Henri de Grossouvre Paris-Berlin-Moscova

Fiu al lui François de Grossouvre – care în timpul mandatelor lui François Mitterrand fusese, de fapt, sub acoperirea unei importante funcţii de stat[1], responsabilul prezidenţial pentru conducerea operaţională a ansamblului serviciilor de informaţii politice şi militare franceze şi care, aşa cum ne amintim, a murit în mod misterios şi tragic chiar în Palatul prezidenţial –, tânărul Henri de Grossouvre a publicat la Paris, la Editura L’Age d’Homme, cu o importantă ...

Despre putere şi moarte

Să ne îndoim că Rusia va extrage mai departe din adâncurile sale o intelighentsie religioasă, viguroasă, cultivatoare de stat ar însemna să ne îndoim de însăşi Rusia şi de viitorul acesteia. Ea poate s-o facă şi o va face. Şi ea însăşi va renaşte, se va întări şi va creşte. Însă cu cât se întâmplă acest lucru mai repede, cu atât mai bine; cu cât restaurarea Rusiei va fi mai grabnică, cu atât mai puţin sânge, suferinţă, hazard şi dezonoare se vor afla. Şi ...

Dezvoltarea: acces direct la hrană și apă

Ca în fiecare an din 1991, între 31 august și 5 septembrie 2014 a avut loc la Stockholm „Săptămâna Mondială a Apei”. Evenimentul este organizat de Institutul Internațional al Apei din Stockholm, un centru de consultanță pe tema politicilor de Dezvoltare Durabilă. Și, ca în fiecare an de după căderea comunismului, clasa politică și intelectuală din România nu informează publicul și nu ia măsuri în direcția îmbunătățirii nivelului de trai după recomandările ...

Război fără pace?

În faţa ameninţării tot mai evidente cu flagelul războiului, e cazul să ne întrebăm: este oare războiul un lucru rău în sine? Sau el devine rău, respectiv bun, în funcţie de circumstanţele în care se desfăşoară? Poate fi el evitat, şi, dacă da, în ce condiţii şi cu ce costuri? În 1821, Joseph de Maistre, celebrul teoretician reacţionar francez, medita asupra caracterului divin al războiului. Poate că nu întâmplător acest gânditor care se opunea metafizic ...

Câteva idei privind Unirea Basarabiei

1. Indiferent de măsura în care Unirea depinde de un context internaţional favorabil, noi trebuie să avem un program al nostru, românesc, realist, pe care să-l urmărim indiferent de voinţa conjuncturală a altora. Dorinţa şi voinţa noastră de a ne uni nu este conjuncturală, nu este condiţionată decât de grija de a nu greşi! De a nu compromite ideea Unirii, printr-un eşec, printr-o greşeală, care să ne aparţină nouă, românilor.   UNIREA noastră o doresc ...

Reflecţii istorice asupra religiei în şcoală

În săptămânile trecute a avut loc o dezbatere publică despre legalitatea predării religiei în mod confesional în şcoala românească. Nu o să propun în rândurile ce urmează o dezbatere juridică, constituţională asupra acestui fapt educaţional. Mai degrabă aş vrea să abordez această temă dintr-o perspectivă diferită, una istorică. Lumea românească a păşit începând cu secolul XIX către un model societal occidental. Prima occidentalizare a noastră a adus cu sine ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă