Revoluție națională, europeană, mondială

În anii 80, retrăind evenimentele din anii 30, cu venirea la putere legală a lui Hitler, marele jurist german Carl Schmitt era preocupat, printre altele, de metodele prin care statele sau regimurile constituționale se pot apăra de aceste „revoluții” („răsturnări”) legale. Conceptului clasic de legalitate, întărit de cel de legitimitate, Schmitt îi adaugă, preluat de la juristul francez de orientare liberală Maurice Hauriou („Précis de droit constitutionnel”, 1929), conceptul de „Supralegalitate”. Supralegalitatea este o prevedere care interzice sau face ...

Citește tot articolul

Social

Neantul poporului român

Motto: „Nu trebuie deci să ne liniștim la gândul că barbarii sunt încă departe de noi; deoarece, dacă există popoare care lasă să le fie ...

Află mai multe
Cultural

În căutarea luminii

Pășim în săli, întâlnim oameni și ceva din interiorul nostru rezonează, este în consonanță cu altceva ascuns adânc înlăuntrul acelora. ...

Află mai multe

Articole evidențiate pe Estica

Parazitismul financiar al Occidentului

Banca Mondială a publicat ediția din 2016 a broșurii sale de Statistică internațională a datoriei. Raportul cuprinde 120 de țări care sunt considerate ca slabe sau cu venituri intermediare (țări IMT), după criteriile Băncii Mondiale. Sunt furnizate informații detaliate despre datoria externă a fiecăreia dintre aceste 120 de țări IMT. Între altele, aceste informații sunt adesea completate de date asupra investițiilor străine, ceea ce a permis evaluarea rolului jucat de ...

Conversație cu Ultimul European

Ce este cu adevărat Europa? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să arătăm anume temelia care a determinat ca Europa să se dezvolte, să fie superioară, să se impună şi în final să fie. Temelia Europei constă în sinteza dintre civilizaţia Greco-Romană şi Creştinism. În acest sens, cultura greacă a conceput Cosmosul, care exprimă superioritatea şi ierarhia  ordinii preexistente a naturii, pe care societatea şi omul trebuie să o imite. Ideile Cosmosului ...

Zeus și vacile lui iubite

În Stilistica limbii române, 1944, una dintre cele mai interesante cărţi ale lui Iorgu Iordan şi una dintre cărţile de înţelepciune ale culturii noastre, sunt discutate pe larg fapte de limbă ce implică participarea afectivă a vorbitorilor. Iorgu Iordan găseşte şi vocale lungi la Creangă (pe care, de altfel, îl va edita, dar mult după război, într-o ediţie critică ce a devenit, astăzi, de referinţă), şi cuvinte transcrise silabic de Caragiale, şi multe, foarte multe ...

Bietul Marino! (II)

Peisajul publicisticii româneşti de după 1989 este dominat de unele mutaţii lingvistice asupra cărora semiologii, câţi vor mai fi rămas, nu insistă, poate şi întrucât fenomenul are o dialectică aparte. La lectura memoriilor lui Adrian Marino (veritabil roman autobiografic) alunecările de sens ale unor categorii precum „persoană”, „personaj”, „personalitate” nu pot fi explicate doar prin bruiajul limbajului, în contextul aşa-ziselor achiziţii lingvistice de ultimă ...

Autoritate spirituală și putere temporală

Trei autori consideraţi drept reprezentanţi extraordinari ai gândirii tradiţionale şi-au îndreptat atenţia către aceeaşi întrebare doctrinară. În 1929, Rene Guénon a publicat o lucrare intitulată Autorité spirituelle et pouvoir temporal publicată de J. Vrin.[1] În acelaşi an, Julius Evola i-a răspuns cu un articol ce poartă acelaşi titlu, care a apărut în revista italiană Krur[2]. Finalmente, în 1942, Ananda K. Coomaraswamy a publicat un eseu care a abordat aceeaşi ...

Bietul Marino! (I)

Este extrem de dificil să-ţi clarifici impresiile despre omul şi cărturarul Adrian Marino (refuză să accepte că ar fi literat, critic sau istoric literar şi e de-a dreptul scandalizat când e considerat eseist), după lectura masivului volum Viaţa unui om singur (Polirom, 2010), apărut postum, conform dorinţei testamentare a autorului. Afirm dintru-nceput că la lectură şi încă mult timp după aceea, admiraţia, revolta şi mila creştină se amestecă de-a valma. În ceea ce mă ...

Un text despre înțelepciunea teologică a lui Petru Rareș

Grigore Ureche aprecia astfel cele două domnii ale lui Petru Rareş (1483 – 1546): „cu adevărat era ficior lui Ştefan vodă cel Bun, că întru tot simăna tătâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia, lucruri bune făcea, ţara şi moşiia sa ca un păstor bun o socotiia, judecată pre direptate făcea”. Modelul ilustrului său tată i-a diriguit comportamentul şi gândirea, chiar dacă nu s-a putut ridica până la măreţia istorică a lui Ştefan cel ...

Amintiri din vremea scrisului liber

În proză, şi mai ales în teatru, accentele rostirii sunt marcate grafic de către autorii noștri clasici. Caragiale, în ediţiile sale (adică: în publicarea de către el însuşi a textului), are astfel: Mmitocane!, Ppastramagiule! (Zeiţa, în O noapte furtunoasă), Auzi, mmizerabilul! Să ’ndrăznească să-mi ţie drumul! Personajul este furios (sau mimează), pronunţă consoanele duble la îneceputul cuvântului exact cum se întâmplă în vorbirea obişnuită. Să’ ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă