Revoluție națională, europeană, mondială

În anii 80, retrăind evenimentele din anii 30, cu venirea la putere legală a lui Hitler, marele jurist german Carl Schmitt era preocupat, printre altele, de metodele prin care statele sau regimurile constituționale se pot apăra de aceste „revoluții” („răsturnări”) legale. Conceptului clasic de legalitate, întărit de cel de legitimitate, Schmitt îi adaugă, preluat de la juristul francez de orientare liberală Maurice Hauriou („Précis de droit constitutionnel”, 1929), conceptul de „Supralegalitate”. Supralegalitatea este o prevedere care interzice sau face ...

Citește tot articolul

Social

"Neoliberalismul" din ...

„Neoliberalismul” reprezintă în linii generale „opera de ridicare a unei clase sociale, cu toate instituţiile ...

Află mai multe
Cultural

Amintiri cu cireşe

Duminică, dis de dimineaţă, într-un sat lângă mare, umblu fără grabă, nici ţintă. Mă întorc de la piaţă, cu o pungă de plastic cu ...

Află mai multe

Articole evidențiate pe Estica

Ha-Joon Chang: cum tricksterii occidentali şmecheresc lumea

Trăim într-o societate în care toată lumea este preocupată de economie. În cazul nostru, ca de altfel pretutindeni în lume, interesul sporit faţă de acest domeniu se explică în primul rând prin vulnerabilitatea economică a absolutei majorităţi a membrilor societăţii. Criza este cuvântul de ordine, iar cauzele acesteia şi, implicit, soluţiile ce ni se oferă pentru depăşirea ei sunt departe de a ne satisface aşteptările. Obişnuim să legăm nereuşitele economice de ...

Părinţii naţional-comunismului german: Heinrich Laufenberg şi Fritz Wolffheim

Expresia ,,naţional bolşevic’’ conține numeroase ambiguităţi, provenite din alăturarea a două noţiuni totalmente opuse în aparenţă, folosite pentru a defini experienţe politice de multe ori foarte diferite. Diferitele interpretări ale fenomenului, departe de a da o definiţie clară au dus, din contră, la numeroase confuzii. Ĭn cazul lui Heinrich Laufenberg şi Fritz Wolffheim, supranumele de ,,naţional bolşevism’’ le-a fost acordată de către inamici pentru a-i ...

Împărați și bodyguarzi

E un spectacol, doar la prima vedere, ciudat acela al oamenilor de stat contemporani înconjurați de bodyguarzi, girofare, trupe speciale și de securitate deghizate în popor entuziast. Dacă poporul își alege liber și nesilit de nimeni conducătorii, se presupune că nu ar trebui să existe un pericol la adresa președinților sau a oricărui alt demnitar cu rang înalt. În democrație, încununarea politică firească a Progresului, egalitatea s-ar vedea și în interacțiunile normale ...

Stalin și expulzarea germanilor din Est

Expulzarea germanilor din Est și a sudeților nu s-a făcut în contul părților din Germania ocupate de către Aliați, ci în detrimentul regiunilor cucerite de ruși ei înșiși. Occidentul a primit oamenii, polonezii și cehii spațiul. RDG-ul, astăzi[1] atu-ul major al jocului sovietic, nu a primit nimic. Ea, ”zona” muncitoare, disciplinată, ideologic ”ortodoxă”, viitoarea RDG, a suportat toate consecințele unei politici în avantajul țărilor care trebuiau să procure mult ...

Despre români la Stalingrad

Închiderea inelului de la Stalingrad de către armata roșie la 23 noiembrie 1942 a dus la secționarea dispozitivului defensiv al armatelor 3 și 4 române care asigurau flancurile efortului ofensiv german și la prinderea în încercuire a pivoturilor acestora: diviziile 1 cavalerie și 20 infanterie, eșaloanele române cele mai apropiate de oraș pe fronturile nordic și, respectiv, sudic. Cea mai substanțială forță românească închisă în ceea ce s-a numit ”fortăreața ...

Falsele alianțe

Rusia nu va ieși deplin la liman decât în ziua în care va avea Germania în totalitate. La rândul său, peninsula europeană nu-și poate salvgarda independența decât cu condiția să înglobeze, și ea, întreaga Germanie, iar aceasta din urmă nu este capabilă să-și îndeplinească misiunea decât dacă poate considera ca pe al său și spațiul rus și spațiul occidental. Căci rolul său este de a le uni pe cele două. Or, soluția din 1945 (divizarea Germaniei) blochează în ...

O oală într-un car de oale

Spun de la început că n-am citit cărțile lui Lucian Boia, doar le-am răsfoit și am urmărit, uneori cu încântare, polemicile pe care le-au stârnit. Înțeleg că în programul său de revizuiri trebuia să-și aibă locul și Eminescu, astfel că tema îi era oarecum datoare; mă mir, numai, că tratarea vine atât de târziu[1]. Trebuind s-o citesc – de vreme ce mi s-a cumpărat de către prieteni cu bani peșin – nu pot să nu mărturisesc faptul că tratarea triumfalistă a ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă